Un vechi proverb african spune așa: „este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil”.
Fie că suntem părinți sau profesori, toți suntem în aceeași barcă iar în centrul bărcii se află copilul.
Copilul aflându-se în centrul bărcii, ne dorim să-l formăm astfel încât să devină capabil să comunice cu ușurință, apărându-și identitatea, nevoile, valorile și astfel va putea să aibă încredere în forțele proprii, să poată avea relații sănătoase cu cei din jur. Interacțiunile să fie un prilej de încântare, nu de suferință sau stres.
Unii copii devin uneori agresivi deoarece le lipsește această abilitate de a interacționa asertiv. Acest lucru nu se întâmplă doar în cazul copiilor; mulți dintre noi, adulții, ne-am pierdut această abilitate.
Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoțiile și convingerile fără a afecta și ataca drepturile celorlalți.
Comunicarea asertivă se învață, practic e un nou limbaj.
Copiii, ca să poată adopta acest nou limbaj au nevoie de un model.
Dacă începem de mici să le comunicăm asertiv, ei vor învăța să comunice cu ușurință. Vor înțelege faptul că este absolut normal să spună „nu”, vor ști să își identifice emoțiile și să le exprime.
Specialiștii spun că sunt trei tipuri de comunicare:
-agresivă: „Dă-mi pixul galben!!!!!!”
-pasivă: „Ți-l dau! Oricum nu mai am nevoie de el!”
-asertivă: „Acum îl folosesc eu! Ți-l dau după ce termin de scris cu el!”
Copiii au nevoie să fie învățați cum să ceară atunci când au nevoie de ceva: „Poți să-mi dai și mie pixul galben, după ce termini de scris cu el, te rog frumos?”
De asemenea, este important să li se explice că atunci când își încep propoziția cu „eu”, spunând ceea ce simt, precizând acțiunea și motivul, ei își exprimă propria părere transmițând asertivitate în loc de agresivitate.
Un mesaj care se referă la propria persoană și la propriile sentimente, va susține o comunicare eficientă, fără ca cel din față să se simtă atacat: „Mă simt supărat când îmi iei pixul galben fără să îmi ceri voie, eu nu îți fac ție asa. Am nevoie să îmi ceri atunci când ai nevoie de ceva!”
Este un limbaj care se clădește pas cu pas, folosit zilnic iar noi, fiind modele pentru copiii noștri, ei vor ajunge să își însușască acest limbaj.
Prof. pentru învățământul preșcolar
Mișu-Popescu Mona-Ștefania
