“Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească.”
Oare cum va arăta viitorul copiilor noștri peste 10 sau 20 de ani? Știm cu toții că foarte multe dintre meseriile de azi vor dispărea în viitor și vor apărea altele noi. Tocmai de aceea, este important să ne pregătim copiii pentru viitorul ce va veni pentru că orice părinte își dorește ca propriul copil să fie fericit, împlinit și să iubească ceea ce face. Ca un adult să ajungă să fie fericit are nevoie să-și exercite profesia pentru care este menit. O profesie înseamnă mult mai mult decât banii; mulți dintre adulții de astăzi, deși sunt realizați din punct de vedere financiar, se simt nefericiți, epuizați și stresați pentru faptul că încă nu și-au găsit calea, menirea; toate acestea se întâmplă pentru că nu au deslușit la ceea ce sunt buni și nu au ajuns la autorealizare, conform piramidei lui Maslow.
Orice ființă umană atunci când se întrupează pe pământ are darurile și harurile sale, vine cu o inteligență nativă. Aceste daruri, haruri și inteligența nativă îi vor asigura în viața de adult o adaptabilitate în ceea ce va urma, o împlinire de sine, o conectare a tot ceea ce este el ca ființă umană.
În fiecare copil există extrem de multe resurse care cresc și se dezvoltă odată cu el. Cel mai important lucru este ca aceste resurse să fie descoperite, valorificate, omul dându-le viață prin ceea ce va face pentru împlinirea potențialului înnăscut. Lucrul cel mai important este mediul în care copilul crește și se dezvoltă! Familia este factorul principal în procesul de creștere, dezvoltare și sprijinire a potențialului înnascut.
Cum le modelăm copiilor mintea, trupul și sufletul în copilărie le va influența întreaga viață! Conform studiilor, 85% dintre conexiunile neuronale se petrec în perioada timpurie. De aceea, educația timpurie este fundația dezvoltării copilului. O să dau doar un mic exemplu “un copil crescut în frică, cu părinți supraprotectivi, nu va avea încredere în sine iar nivelul de creativitate va scădea. Această frică se va reflecta și în viața de adult, nu va avea încredere în sine, nu va ști la ce este bun, având nevoie în mod constant de aprobarea cuiva din exterior.”
Fiecare copil este unic, nu există copil bun la toate sau adult bun la toate. Important este ca noi să-i ghidăm pentru dezvoltarea și păstrarea potențialului înnăscut!
Dr. Howard Gardner a dezvoltat în anul 1982 teoria inteligențelor multiple. Acesta susține că în majoritatea sistemelor educaționale se acordă importanță doar inteligenței verbale și celei logico-matematice, celelalte fiind neglijate.
Mai jos găsiți câteva caracteristici ale celor opt inteligențe în etapa preșcolară:
Inteligența verbal-lingvistică este caracterizată prin: copilul iubește cărțile, creează cu ușurință povești, participă activ la discuții, citește imagini, benzi desenate, redă cu usurință conținutul unei povești, exprimă sentimentele unor personaje, identifică poziția sunetului inițial în cuvânt.
Inteligența logico-matematică este caracterizată prin: copilului îi plac cifrele, se joacă cu ele, face calcule, înțelege succesiunea anotimpurilor, lunilor, zilelor, îi place să analizeze, este atras de jocurile logice, numără tot ce este în jurul său, raportează numărul la cantitate și cantitatea la număr.
Inteligența muzicală este caracterizată prin: copilul va avea pasiune pentru instrumente muzicale și cântat, învață cu ușurință cântece, îi place să asculte muzică, lucrează fredonând, execută exact ritmul, pronunță corect textul.
Inteligența vizual-spațială este caracterizată prin: copilul se orientează ușor în spațiu, observă ușor detaliile dintr-o imagine și le descrie, îi place jocul de construcții (construiește după un model sau din imaginație), lego, figurile geometrice, îi place să picteze, grupează, selectează și ordonează după culoare, mărime, formă, indică poziția diferitelor obiecte în spațiu.
Inteligența kinestezică este caracterizată prin: copilului îi place sportul și dansul, atunci când vorbește gesticulează sau se mișcă, își coordonează bine mișcările, manifestă pasiune pentru confecționarea obiectelor cu propriile mâini, memorează prin acțiune, nu poate sta nemișcat mult timp.
Inteligența interpersonală este caracterizată prin: copilul iubește libertatea, îi place să îi învețe și pe alții ceea ce el știe deja, preferă jocurile și activitățile de grup, își face prieteni cu usurință, îi place să fie de ajutor celorlalți copii.
Inteligența intrapersonală este caracterizată prin: copilul își corectează comportamentele, își conștientizează propriile sentimente, are curajul de a argumenta în diverse situații.
Inteligența naturalistă este caracterizată prin: copilul este atras de tot ceea ce înseamnă mediul înconjurător, este atras de experimente, face clasificări corecte, are spirit de observație, învață cel mai bine prin contactul direct cu natura.
Când vorbim despre teoria inteligențelor multiple, vorbim despre educația centrată pe copil. Fiecare ființă umană dispune de întreaga gamă de inteligențe doar că nu există două ființe cu același profil intelectual. De aici apare nevoia de adaptabilitate a discursului pedagogic, de flexibilitate în abordările procesului de învățare și de varietatea mijloacelor de realizare a activităților, de expunerea copilului la o gamă diversă de activități folosind materiale diverse și cât mai naturale, multe chiar provenite din mediul înconjurător. Practic ar trebui să renunțăm la tot ceea ce înseamnă plastic și să achiziționăm jucarii sau diverse obiecte confecționate din materiale naturale. O jucărie din lemn va consta mai mult decât o jucărie din plastic dar important este ca și copilul să intre în contact cu un element natural. Decât să aibă camera plină de jucării, mai bine câteva dar folositoare pentru dezvoltarea lui.
Există o tendință în care se pune un accent uriaș asupra copiilor pe latura academică, pe competitivitate, pe note de zece, uitându-se de celelalte paliere. Mai târziu, în aceeași notă, părerea copilului nu va conta în alegerea liceului sau a carierei. Copiii devin nefericiți pentru că ajung să nu cunoască ceea ce își doresc pe mai departe sau ajung să termine o facultate doar la presiunea părinților.
Copiii ne arată încă de la vârste mici spre ceea ce vor să se îndrepte iar ceea ce trebuie să facem noi ca și adulți este să fim prezenți în viața lor, să-i observăm și să aibă acces la un mediu optim pentru dezvoltarea potențialului înnăscut.
Prof. pentru învățământul preșcolar
Mișu-Popescu Mona-Ștefania
